Monografie

Sat vechi, care a fost „pustiit” de una dintre vâlvătăile ce s-au abătut asupra Moldovei în prima parte a sec. al XVI-lea.

Din documentul dat de Petru vv. Moldovei la 1 septembrie 1579 prin care „Iată domnia mea am dat şi am miluit pe sluga noastră credincioasă, Gavril al doilea vistier cu o selişte anume Bivolare, în ţinutul Dorohoi, care această selişte anume Bivolare…, a fost a noastră dreaptă domnească, ascultătoare de târgul nostru al Ştefăneştilor. Însă de la tătari a rămas selişte şi nu era întrânsa nici un suflet de om, ci a fost toată fără oameni. De aceea i-am dat-o ca să-şi întemeieze acolo sat…”[1]. Aflăm că aici a fost anterior sat cât şi împrejurările în care „… a rămas selişte şi nu era întrânsa nici un suflet de om,…”. Satul anterior fusese domnesc, ascultător de ocolul Ştefăneşti dar seliştea trecea în stăpânire boierească, reconfirmată la 28 octombrie 1581 de către Iancu voievod[2].

Seliştea Bivolari a fost întărită la 1 septembrie 1579 de către Petru (Şchiopu) vv. lui Gavril viitor vistiernic, Hâra, nepot de frate al pârcălabului de Hotin, Nicoară Hâra. De la Gavril Hâra, prin căsătoria fiicei acestuia Alexandra cu Buhuş, Bivolarii trec în stăpânirea familiei Buhuş şi apoi în stăpânirea familiei Carp. Gh. Carp, fiul lui Toader Carp stolnicul, ginerele lui Gheorghiţă Hermeziu spătar, moştenise moşia Bivolari, care fusese de zestre a moşului său Gheorghiţă Hermeziu spătarul de la soacra acestuia, Alexandra Buhuşoaia hătmăneasa, de la care trece apoi în stăpânirea fraţilor Sandu şi Constantin Buhuş, fiindcă T. Carp cumpărase nişte case în Iaşi de la monahul Varlaam Ursachi fără drept[3].

Satul era reîntemeiat la 1 august 1698, când „Alexandra Buhuşoaia întocmeşte izvod de satele ce i-au venit fiicei sale, Catrina, şi anume: satele întregi Feredieni, ţin. Hârlău, Bivolari, ţin. Dorohoi…”[4].

Numele satului arată că aici era o zonă foarte favorabilă creşterii animalelor din categoria cornutelor mari, tauri şi bivoli, în partea de est, de la nord-vest curge spre sud-est pârâul Corogea, care sugerează faptul că aici erau turme mari de vaci iar mai la est, pârâul Murguţa, faptul că se creşteau şi mulţi cai. Numele Bivolari este derivat din apelativul bivol, la care s-a adăugat sufixul locativ „-ari”, sinonim cu „-ani” şi „-eni”.

Pentru nevoile religioase, sătenii din satul Bivolari au fost deserviţi până în anul 1999 de către biserica din satul Dobârceni. La 26 octombrie 1999 s-a sfinţit de către Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei, biserica din satul Bivolari, cu hramul „Sf. Mare Mucenic Dimitrie”, locaş cu ziduri din cărămidă pe temelie de beton, construită prin contribuţia sătenilor sub îndrumarea preotului paroh de la Parohia Dobârceni.

Şcoala din satul Bivolari s-a constituit în anul 1932, cu învăţătorul Mihai Aecoboaie, într-o cameră din casa săteanului Ştefan Constantin. Şcoala a funcţionat aici până în anul 1946, când s-a construit local propriu, cu pereţii din chirpici pe temelie de piatră. Şcoala funcţionează de la înfiinţare cu clasele I-IV.